marți, 23 februarie 2010

Relaxare

Salutare!
Pana la viitoare postare va invit sa ascultati ceva fain si sa va relaxati:


Pe data viitoare!

joi, 11 februarie 2010

Visele

Ce sunt visele si de unde vin ele?

,,Vis este un termen care descrie experienţa subconştientă constând dintr-o succesiune de imagini, sunete, idei, emoţii şi alte senzaţii care apare, de obicei, în timpul somnului, dar mai ales în cazul tipului de somn în care ochii se mişcă (somn REM). Capacităţile cognitive, precum gândirea şi memoria, sunt secundare, persoana care doarme percepând psihic şi emoţional evenimentele petrecute în vis ca elemente reale petrecute aievea. Există o ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul interpretării visurilor petrecute în timpul somnului. S-a demonstrat ştiinţific faptul că o fiinţă umană petrece aproximativ 6 ani din viaţă visând (ceea ce corespunde unei medii de 2 ore pe noapte).[formulare evazivă] Încă nu s-a aflat care porţiune a creierului generează visele, dacă există o singură regiune din creier care le generează, dacă sunt implicate mai multe sau care este cu adevărat scopul viselor. În timpul somnului REM, eliberarea anumitor neurotransmiţători este complet suprimată. Drept rezultat, neuronii motorii nu sunt stimulaţi, condiţie cunoscută sub denumirea de relaxare nervoasă. Această relaxare suprimă astfel mişcările necontrolate ale corpului în timpul somnului.

Evenimentele din vis sunt cel mai adesea imposibile sau foarte puţin probabile în realitatea fizică din starea de veghe, fiind simultan în afara posibilităţii de control a persoanei care visează. Singura excepţie cunoscută este visul cunoscut sub terminologia de vis lucid, în care cei ce visează sunt conştienţi că visează, putând exercita controlul asupra diverselor aspecte ale visului inclusiv a mediului din vis. Într-un vis lucid, mediul înconjurător este adesea mult mai realist iar acurateţea senzorială este mai ridicată decât în visele obişnuite.”

Asta ne zice nenea wiki in limba romana despre vis! Nenea wiki in engleza zice o chestie tare interesanta: cica procentul celor care viseaza alb negru s-a redus din ‘60 in coa’.

Acum sa aberez si eu pe tema viselor.

Pai… ce ar fi daca visele ar fi un mod de comunicare intre diferite persoane care isi exprima astfel emotiile, sentimentele, temerile. Intr-un cuvant telepatie… visele sa fie un fel de constiinta globala prin a carei monitorizare sa se poata recunoaste anumite tipare comportamentale si astfel sa prevedem viitorul?

Sau visele sa fie imagini primite din realitati/universuri parale, de la ceilalti ,,noi” care sunt mai avansati si astfel incearca sa ne atraga atentia asupra greselilor pe care le facem? aaa… si existenta universurilor paralele este demonstrata prin teoria String-urilor pentru cei interesati, care introduce o ,,multime” de dimensiuni pe langa cele 4 normale.

Abia acum mi-am adus aminte de un mit: daca mori in vis, mori si in realitate: FALS! De cate ori nu am murit, in diferite circumstante, in visele mele… acum ar trebui sa fiu mort de… de mult.

Chiar m-ar interesa sa stiu cam care-s temele voastre comune de vise, daca realizati ca visati si totusi nu puteti sa va treziti, nu vreti, daca va puteti controla visele, daca visati cu ochii deschisi… etc.

Acum… vise placute!

Singuratate...

Se simtea singur, era marginalizat de toata lumea, era oaia neagra a tuturor. Desi el nu avea prieteni, nu vorbea cu nimeni, el nu era singur: isi crease propria lume. Lumea lui imaginara era una feerica, in care nu existau nedreptati si in care fiecare era fericit.
Acea lume era populata de mii de personaje pe care el le crease diferit si pe care le cunostea ca pe propriul sau buzunar gaurit de saracia in care traia. Fiecare personaj avea propria sa personalitate si scopuri in ,,viata” pe care si-le urma de parca ar fi existat cu adevarat.

In fiecare zi cand mergea la cersit el era cu gandul in alta parte, isi ocrotea creatia si avea grija ca totul sa mearga ca pe roate. Desi era batut de ceilalti cersetori, ridiculizat, banii ii erau furati el nu contenea sa isi iubeasca creatiile si sa aiba grija de ele.

Intr-o zi dupa ce termina de creat lumea, natura si personajele se simtii atat de implinit incat uita complet de lumea ,,reala” care il inconjura, uita pana si de foame, ceea ce il facu sa mearga fara scop si fara nicio directie el fiind absorbit de lumea sa.

Totul de termina cand el fu lovit de un camion ce il proiectea pe trotuar cu capul zdrobit, mort.

Desi survenise moartea fizica, el inca exista: devenise Dumnezeul si ocrotitorul propriei sale creatii, dar in scurtul rastimp in care se petrecu trecerea sa din nefiinta la statutul de Zeu ceva se schimba cu creatiile sale. Ele cunoscura moartea si rautatea si totul se schimba pentru totdeauna: devenise din nou singur!

Oare asa se nasc nebunii?

De o buna bucata de vreme am sentimentul ca nu suntem singuri in Univers, si sentimentul ia amploare pe zi ce trece, devine din ce in ce mai puternic. Odata cu el vine si nevoia de evadare din… spatiul normal si familiar al planetei Terra si de a ajunge acolo sus… printre stele.

Sentimentul si nevoia de evadare nu pot si descrise, dar orice fac tot la ele imi sare gandul si se opreste pentru cateva clipe sa priveasca maretia pamantului vazut din spatiu, apoi isi continua calatoria spre ceea ce il cheama si intalneste in cale atatea minuni.
Uneori chiar si ,,visez cu ochii” deschisi, vise ce mi se par atat de reale in cat as putea sa jur ca evenimentele din ele s-au petrecut doar cu cateva minute in urma.

Am ajuns sa doresc violenta si razboiul la nivel mondial, doar poate, poate se mai face un pas catre colonizarea si explorarea spatiului.

Nevoia de a fi acolo a ajuns deja un drog, iar ignorarea ei aduce dupa sine un sevraj psihic atat de puternic incat e foarte greu sa imi mai revin din el.

Orice vis pe care il visez, cu toate ca frecventa viselor creste in ultimul timp, are in componenta sa Spatiul, in diferite forme.
Orice melodie pe care o ascult, aproape orice cuvant pe care il aud ma duce cu gandul undeva departe in mijlocul maretiei Cosmosului, maretie care incepe sa isi dezvaluie minunile in fata celor dispusi sa priveasca.

Toate informatiile legate de Cosmos, Spatiu, sau cum vreti sa il numiti sunt asimilate de creier cu o viteza uluitoare, uneori inlocuind amintiri si lucruri pe care le-am invatat cu greu, acest lucru aducand dupa sine multiple gauri.

Oare asa se nasc nebunii?

Razboiul... un rau necesar!

Cum mentionez si in titlu articolul acesta va fi dedicat razboiului!

Razboiul este una dintre caracteristicile principale ale speciei umane. El a aparut o data cu ivirea primelor ganduri inteligente in omul primitiv! S-ar putea spune ca omul a fost conceput pentru razboi (dar asta e alta discutie).

Razboiul a evoluat de la o simpla bataie cu bate si pietre dintre cetele de ,,maimute inteligente” intr-una din cele mai complexe activitati umane, el putand fi considerat chiar o arta.

Desi de-a lungul istoriei razboaiele au pornit din diferite motive (ura, antisemitism, dorinta de libertate, lacomie, dorinta de glorie, dorinta de a subjuga alte popoare) el a reprezentat unul din principalii factori care ne fac sa fim ceea ce suntem azi: cele mai avansate fiinte de pe Terra (cunoscute de om).

Razboiul a venit intodeauna cu inovatii la care nici nu visau inainte de conflict, inovatiile prima data fiind folosite in razboi, iar odata cu venirea pacii ele fiind transformate in unelte si tehnologii care au imbunatatit viata de zi de zi a omului.

Conflictele inter-umane s-au rafinat si au devenit din ce in ce mai complicate si implicand din ce in ce mai putine forte umane, dar folosind arme din ce in ce mai puternice sau metode a lovi fara a fi vazut/ posibilitate de contraatac.

Orice s-ar zice nevoi da violenta este imprimata adanc in subconstientul fiecarui individ ceea ce face ca razboaiele sa fie ciclice.

Razboaiele au resuit prin modul de a fi castigate alternativ de diferite civilizatii sa schimbe istoria umana (ea fiind rescrisa intotdeuna din perspectiva invingatorului) incat deja ea este atat de intortocheata si plina de contradictii. Sigur v-ati pus macar odata intrebarea ,,Ce ar fi fost daca?” altcineva ar fi castigat un anumit razboi…

Asa ca… Oare ce va urma?

Zapada...

Zapada… un lucru banal pentru fiecare, dar care reuseste sa trezeasca sentimente si amintiri de mult uitate in fiecare dintre noi, indiferent de varsta, de conditia sociala si/sau religie. Sentimentele si amintirile sunt cea mai de pret comoara a fiecaruia dintre noi, dar, paradoxal, este si cea mai bine pastrata si asigurata avutie a noastra… nu ni-le poate invada nimeni, ce sa mai zic de furat!
Zapada aduce la viata copilul din fiecare si parca ne mai dau o farama de speranta privind existenta mosului (Craciun), mos care nu mai reprezinta decat un artificiu de marketing al marilor companii si care si-a pierdut farmecul (cel putin pentru mine) odata cu denaturarea spiritului Craciunului si cu pierdera valorii cadourilor date din suflet si nu din obligatii sau pentru a arata ca dorim sa tinem la armata de necunoscuti care reprezinta familia si prietenii (pentru ca asta au devenit majoritatea dintre ei).
Zapada ramane aceeasi indiferent de cum se va schimba spiritul sarbatorilor de ,,iarna”, zapada care devine din ce in ce mai rara si care isi pateaza puritatea cu poluarea facuta de noi, asa zisii oameni ,,civilizati”, dar care nu mai respectam natura. Natura care ne-a hranit si ne-a oferit adapost timp de cateva mii de ani pana la aparitia ,,animalului superior”; pentru ca asta suntem, desi gandim, ne comportam ca niste animale (animale mai salbatice decat cele salbatice).
Zapada cu minunata arhitectura a fulgilor sai, parca creati de o infinitate de arhitecti si desenatori; fiecare fulg cu forma sa cat mai complicata si mai fascinanta , forma care, privita cu atentie poate hipnotiza si aduce bucuria in sufletul oricarui depresiv.
Zapada reprezinta puritatea desavarsita, puritatea de neatins a minunilor naturii. Ea protejeaza, aduce linistea si odihna naturii si implicit a oamenilor in fiecare an odata cu asezarea primului strat de zapada!
Albul sau imaculat a inspirat nenumarate opere de arta, cantece, filme, carti dar si povesti pentru copii (povesti care vor fi date uitarii si care vor fi pierdute in negura timpurilor, in ritmul in care citesc cei mici [sau mari] de acum).
Zapada… bucuria tuturor… bucurie care devine din ce in ce mai rara. Oare simte ca nu o mai dorim si ne reneaga?

Mind Restart...

Am in minte de vreo 4 zile ideea pentru articolul asta, dar diverse lucruri m-au impiedicat sa il scriu (lenea in principal, Colindetea cu mica betie de ieri, etc.).

Sa incepem:

Ati avut vreodata momente in care simteati ca urmeaza un lesin monstru sau ca veti muri (a face cunostinta cu tabla unei masini mergand cu 50-60 km/h, cazatura de la +3 metrii, rani adanci, dureroase si sangeroase)? Sau sperieturi care ar produce un lesin/ atac de cord altor oameni.

Cum v-ati simtit.

1. Ati lesinat (cea mai simpla varianta).

2. V-a trecut prin fata ochilor toata viata exact cum se prezinta in filme.

3. Totul s-a petrecut in ,,slow-motion”.

4. V-ati lasat prada disperarii si v-ati agitat fara sa rezolvati nimic.

Sau a urmat un Brain restart (lesin de cateva milisecunde- secunde, fara sa va pierdeti simtul echilibrului/ sa cadeti/ sa fitit dezorientati) care v-a readus intr-o stare de calm total pe care nu ati mai atins-o nicodata si ati putut vedea lucrurile obiectiv si cu o inteligenta care depaseste media pe care o folositi in mod normal… astfel rezultand iesiri din situatie la care nu v-ar fi trecut prin cap in mod normal niciodata.

Care sunt oare procesele care se declanseaza/ se petrec in creier si in corp in momentul acesta? Lucruri care nu vor fi stiute poate nicodata deoarece evenimentele astea apar pe neprevazute (si nimeni nu va avea curajul sa faca experimente cu asa ceva doarece vor sacrifica multi oameni, asemeni nazistilor si cercetarile lor asupra comportamentului corpului uman in temperaturi sub minus si in apa inghetata, pe care se bazeaza medicina si azi).

Unii numesc asta miracol/antrenament, dar mie mi-se pare ca e una dintre abilitatile OMULUI care nu este inca folosita 100% si care ar putea ajuta omul in diferite activitati.

OMUL este inca un copil al stelelor, asemanator unui bebelus in scutece, care nu poate face diferenta intre ceea ce poate face si ceea ce nu poate (stiu ca aici m-am contrazis in ideei, dar luati-o ca pe o metafora).

Articolul a iesit cam un cacat fata de ceea ce avean eu de esprimat, dar asta e… poate o sa mai scriu o povestire maine-poimaine prin care sper sa recuperez (acum mi-e lene sa modific).

aaa si… azi e Craciunul (o zi ca oricare alta, exceptand poate indigestia/betiile pe care le fac multi ,,crestini”)… asa ca cine vrea… Craciun Fericit!