Zapada...

Zapada… un lucru banal pentru fiecare, dar care reuseste sa trezeasca sentimente si amintiri de mult uitate in fiecare dintre noi, indiferent de varsta, de conditia sociala si/sau religie. Sentimentele si amintirile sunt cea mai de pret comoara a fiecaruia dintre noi, dar, paradoxal, este si cea mai bine pastrata si asigurata avutie a noastra… nu ni-le poate invada nimeni, ce sa mai zic de furat!
Zapada aduce la viata copilul din fiecare si parca ne mai dau o farama de speranta privind existenta mosului (Craciun), mos care nu mai reprezinta decat un artificiu de marketing al marilor companii si care si-a pierdut farmecul (cel putin pentru mine) odata cu denaturarea spiritului Craciunului si cu pierdera valorii cadourilor date din suflet si nu din obligatii sau pentru a arata ca dorim sa tinem la armata de necunoscuti care reprezinta familia si prietenii (pentru ca asta au devenit majoritatea dintre ei).
Zapada ramane aceeasi indiferent de cum se va schimba spiritul sarbatorilor de ,,iarna”, zapada care devine din ce in ce mai rara si care isi pateaza puritatea cu poluarea facuta de noi, asa zisii oameni ,,civilizati”, dar care nu mai respectam natura. Natura care ne-a hranit si ne-a oferit adapost timp de cateva mii de ani pana la aparitia ,,animalului superior”; pentru ca asta suntem, desi gandim, ne comportam ca niste animale (animale mai salbatice decat cele salbatice).
Zapada cu minunata arhitectura a fulgilor sai, parca creati de o infinitate de arhitecti si desenatori; fiecare fulg cu forma sa cat mai complicata si mai fascinanta , forma care, privita cu atentie poate hipnotiza si aduce bucuria in sufletul oricarui depresiv.
Zapada reprezinta puritatea desavarsita, puritatea de neatins a minunilor naturii. Ea protejeaza, aduce linistea si odihna naturii si implicit a oamenilor in fiecare an odata cu asezarea primului strat de zapada!
Albul sau imaculat a inspirat nenumarate opere de arta, cantece, filme, carti dar si povesti pentru copii (povesti care vor fi date uitarii si care vor fi pierdute in negura timpurilor, in ritmul in care citesc cei mici [sau mari] de acum).
Zapada… bucuria tuturor… bucurie care devine din ce in ce mai rara. Oare simte ca nu o mai dorim si ne reneaga?