Singuratate...

Se simtea singur, era marginalizat de toata lumea, era oaia neagra a tuturor. Desi el nu avea prieteni, nu vorbea cu nimeni, el nu era singur: isi crease propria lume. Lumea lui imaginara era una feerica, in care nu existau nedreptati si in care fiecare era fericit.
Acea lume era populata de mii de personaje pe care el le crease diferit si pe care le cunostea ca pe propriul sau buzunar gaurit de saracia in care traia. Fiecare personaj avea propria sa personalitate si scopuri in ,,viata” pe care si-le urma de parca ar fi existat cu adevarat.

In fiecare zi cand mergea la cersit el era cu gandul in alta parte, isi ocrotea creatia si avea grija ca totul sa mearga ca pe roate. Desi era batut de ceilalti cersetori, ridiculizat, banii ii erau furati el nu contenea sa isi iubeasca creatiile si sa aiba grija de ele.

Intr-o zi dupa ce termina de creat lumea, natura si personajele se simtii atat de implinit incat uita complet de lumea ,,reala” care il inconjura, uita pana si de foame, ceea ce il facu sa mearga fara scop si fara nicio directie el fiind absorbit de lumea sa.

Totul de termina cand el fu lovit de un camion ce il proiectea pe trotuar cu capul zdrobit, mort.

Desi survenise moartea fizica, el inca exista: devenise Dumnezeul si ocrotitorul propriei sale creatii, dar in scurtul rastimp in care se petrecu trecerea sa din nefiinta la statutul de Zeu ceva se schimba cu creatiile sale. Ele cunoscura moartea si rautatea si totul se schimba pentru totdeauna: devenise din nou singur!