City Lights

Odata cu inventarea curentului electric si cu aparitia si raspandirea masinilor (care functionau prima data pe etanol, apoi pe benzia, disel, iar acum pe curent, din nou etanol, sau hibride: etanol, benzina/curent) s-a raspanit si iluminarea stradala.

Sirurile de masini de pe autostrazile aglomerate si cu adevarat mari par din spatiu niste coloane de pelerini uracnd pe muntele sfant pentru a ajunge in apropierea zeului mult slavit.

Alta sursa de iluminare stradala o raprezinta panourile publicitare care reprezinata o adevarata forma de arta.

Neoanele si luminile firmelor contribuie si ele la coloritul strazilor din marile orase… sau din cele mici.

Noaptea a devenit zi, iar in comparatie cu noaptea, ziua pare acum mai stearsa, mai inchisa, mai posomorata… senzatie ce duce la stari de deprimare si stress in randul marii multimi de oameni.

Marile orase ale planetei deja au o viata nocturna care poate rivaliza cu usurinta cu cea diurna, poate chiar intrecand-o in numarul de activitati/oameni care muncesc/petrec/se relaxeaza/ colinda strazile cufundati in ganduri, dar si in agitatia, voiosia si dinamismul ei.

Pe zi ce trece omenirea isi acentueaza caracterul de ,,pasare de noapte/liliac”, preferand activitatile nocturne asupra celor diurne. Noaptea si intunericul simbolizeaza latura umana neexplorata, latura exilata a omului, bestia din fiecare. Intunericul invaluie totul si umbrele par extensii ale omului care dezvaluie adevaratele secrete si sentimente ale omului; intunericul reprezinta misticismul care de-a lungul secolelor a fascinat si a declansat reactii si sentimente in oameni care nu de putine ori au dus la razboaie si la intemeierea unor noi religii.

Iluminarea oraselor pe timp de noapte face ca bestia din fiecare sa se simta protejata de secretele si ororile care bantuie in intunericul de nepatruns al nopii.

Inclusiv in religia crestina lumina are un sens foarte important ea fiind asigurata prin traditie de lumanarile facute din ceara.

Misticismul si legendele transmise din stramosi pe cale orala ne prezinta teama de intuneric a omului, teama instinctuala menita se ne protezeje de secretele de mult uitate de oameni, si care acum sunt considerate nascociri ale unorbatrani cu imaginatia bolnava. Secretele care au adus omenirea pe fagasul pe care inca il urmeaza si care inca sunt cunoscute de cei initiati, dar care sunt ridiculizati de semenii lor reprezinta cea mai de pret comoara a noastra. Ele vor iesi la iveala odata cu explorarea spatiului si cu ivirea pericolelor de dincolo de campul nostru vizual.

Ele vor salva omenirea de intunericul etern ce reprezinta trecerea spre nefiinta a unei specii care promitea multe, dar care s-a autodistrus din prea mult narcisism si a propriei agresivitati.