joi, 11 februarie 2010

Cautare...

…Simte ceva umed pe fata si respira greu, incearca sa se ridice dar nu mai are forte, toata puterea sa fiind sleita parca de intunericul ce il impresoara ca intr-o menghina. Cu mari eforturi se ridica din ce parea a fi o mare balta de namol, in care tocmai era sa isi piarda viata, de altfel singurul lucru concret pe care il mai detinea, toate amintirile sale parand tot atat de indepartate precum parea o farama de lumina in oceanul acela de intuneric.

Isi cerceteaza hainele cateva minute incercand sa desluseasca vreun indiciu despre identitatea sa, dar nu simte decat niste bucati de panza sfisiata si pline de namol.

Porneste mai departe fara nici o tinta aparenta in intunericul ce il inconjoara, dar dupa ce merge un timp care lui i-se paruse o vesnicie simte un fior pe sira spinarii si se simte urmarit. Priveste in toate partile, incercand sa zareasca macar o fractiune de secunda uramaritorul, dar in jurul sau nu exista decat linistea deplina, ca in anticele catacombe.

Dupa cateva ore bune de mers se iveste la rasarit o geana de lumina rosu aprins, semanand cu sangele unui animal sacrificat zeilor, semn care vesteste lucruri sinistre. Tot mergand pe campul pustiu care parea o imagine desolata a unui teren candva cultivat pe o parte, si cu ramsite ale staulelor pentru animale de cealalta parte, zareste in fata sa, la o distanta greu de apreciat datorita reliefului neted o licarire care ii aduce speranta in suflet. Incepe sa alerge in acea directie si gaseste o autstrada ce traveseaza tinutul, insa fara nici un semn de vreun vehicul.

Omul incepe sa mearga pe autostrada precum Iisus in drumul sau spre Golgota, simtind in sufletul sau ceva care se pregateste sa izbucneasca si ameninta sa spulbere linistea din jurul sau.

Ajungand la ceva ce pare a fi o biserica care arata de parca ar fi fost parasita de sute de ani, omul zareste cateva semne rosii pe zidurile bisericii. Cu teama in suflet paseste usor in Casa Domnului si imediat isi aminteste ce s-a intamplat si cine este.

In fata altarului il asteapta fiul sau de 7 ani care il priveste cu ochii sai inocenti si care parca il intreba din priviri: ,,De ce?”, dar imediat privrea ii este atrasa de sotia sa care sta la drapta fiului sau si il priveste cu o ura pe care nici cea mai buna masca nu o putea ascunde.

Barbatul isi imbratiseaza fiul, dar cand ii trece mana prin par ca sa il ciufuleasca observa la spate o gaura mare prin care se putea vedea creierul. Sotia sa ii refuza brutal imbratiseara si ii arata gatul dand la o parte salul pe care il purta, de sub el ivindu-se o taietura zdravana. In cele din urma barbatul se roaga cateva minute la Dumnezeu si pleaca mai departe, pe fruntea sa in locul in care isi trasese un glonte in cap aparand semnul crucii.

Cei trei pleaca pe autostrada in Marea calatorie ce ii asteapta… dar acum autostrada nu mai era pustie, ea era plina de oameni, fiecare cu pacatele sale...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu